Eu nu voi uita niciodată
Cum ochii, uitându-se-n urmă,
Îşi ard pleoapa udă, o scurmă,
Şi nu îşi doresc să mai vadă.
Eu tremurul lor îl voi ţine
În camera tristelor ceasuri,
Rostirea mai dulcilor glasuri
Să-i fie acolo vecine.
Eu nu voi uita niciodată
De obraz cum în veci se desparte
O lacrimă dusă de moarte,
Amară, şi-atât de curată!
Întinde-voi mâna s-o ţie,
Să nu o strivească pământul,
Ci apa ei vie ca Sfântul
Să-mi spele de-acum veşnicia.
14.10.2009
Nu-mi amintesc să fi fost vremuri când în Moldova ar fi existat sonde de petrol sau mine de cărbuni. Partea aceasta a lumii nu a excelat niciodată prin bogăţie, nu e o noutate pentru noi. Totuşi, atât de mult se speculează pe seama faptului că suntem săraci, cum că asta ar fi cea mai mare problemă pentru noi şi trebuie rezolvată în primul rând. Culmea e că vorbim despre sărăcia noastră gesticulând cu o mână, iar în cealaltă ţinând telefonul mobil de ultimă generaţie, pe care-l punem apoi în buzunarul hainei de firmă D&G sau Kenvelo…de săraci ce suntem.