Publicat de: Andrei C. | 3 August, 2009

Legământul

Sudoarea din frunte botează
Cu braţul de munci tremurând,
Dulceaţa, din morţi ce’nviază
Al nostru sfinţit legământ.

Iubire de plai, ne’nţeleasă
De neamuri, oricare ar fi,
Păstrăm şi la stână, şi’n casă,
Şi’n groapa din ultima zi.

Ţărâna aceasta’nveleşte
Durerea cu zâmbetul plin,
Căci ea, ca o mamă hrăneşte,
Iar noi cu iubiri mulţumim.

De dor se sfâşie mormântul,
Se scutură, vrea înapoi,
De este’ngropat în pământul
Ţărânei străine de noi.

Răbdând suferinţa adâncă,
Păzim legământul divin;
Dulceaţa ei nu o va simte
Nici cel mai vârtos din străini.

02.08.2009

Anunțuri

Responses

  1. …Nu vreu să’ţi dau sfaturi,vreau să’ţi fac o propunere:Ce’ar fi dacă ai participa la următorul concurs…http://www.timpul.md/article/2009/09/03/3918…?!Cred că merită poeziile tale să fie „încoronate” cu lauri…;)

  2. Vai, mulţumesc!
    La concurs mă intrigă anume faptul că-i întitulat în cinstea lui Grigore Vieru 🙂 Mi-ar plăcea să particip, mulţumesc!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: