Publicat de: Andrei C. | 4 Iunie, 2009

Ce-ar fi să fiu

Ce-ar fi să fiu un corp ceresc,
Să mă înalţ prin vremuri,
Ca prin senin să te iubesc,
Îmbrăţişând, când tremuri..?

Ce-ar fi să zbor ca un ceahlău,
Cu aripi s-ating Luna,
Ca s-o aştern sub capul tău
Şi s-o cuprinzi într-una..?

Ce-ar fi să fiu un vis lumesc,
Mereu, întâia oară –
În zori de zi să te trezesc
Şi să te-adorm în seară..?

Ce-ar fi să nu devin un vis,
Eternă stea, nici vultur,
Ci dragostea, cum ni-i prescris,
S-o fac din floare – mugur..?

04.06.2009

Publicat de: Andrei C. | 12 Mai, 2009

Răul

Răul om, ce geme în păcate
Să-l priveşti cu dragoste şi pace,
Tu nu-i vezi durerile uscate
Când din rău, la binele se-ntoarce.

Neştiind căinţa ce-i urmează
Să nu judeci răul de la poartă,
Ci, zâmbind, un suflet înviază:
Trece-i pragul inimii şi-l iartă!

El nu ştie a binelui răsplată
Şi dinnou la relele revine,
Tu mângâie-i neştiinţa biată:
Dăruieşte-i binele din tine!

12.05.2009

Publicat de: Andrei C. | 5 Mai, 2009

La mine acasă

Tu, floarea mea aleasă,
Fior din rădăcini,
Te aştept la mine acasă –
În sufletul cu spini.

Hai vino, a mea durere,
Şi dragoste a mea,
Căci sufletul te cere,
Acolo-i casa ta.

Nu-s vorbe-n lume încă
Să poată-mbrăţişa
Iubirea mea adâncă
Născută-n raza ta.

Când inima te cântă,
Cu dragoste de mai,
Nu te mai văd pe lângă,
Te văd la mine-n Rai.

Să bată-n gol furtuna,
Dărâme-se clădiri,
Eu am iubit doar una
Din sute de iubiri.

Auzi, foşneşte vântul
Şi murmură un râu,
Precum rosti cuvântul,
Iubito, glasul tău.

Şi nu-ţi mai calce-n gheaţă
Piciorul fecioresc,
Căci te-am iubit o viaţă
Şi-o viaţă am să iubesc.

05.05.2009

Publicat de: Andrei C. | 1 Mai, 2009

În braţele mele

Şi visul tău sacru în braţe l-aş strânge,
Să ştii că-i în paza şi grija mea caldă,
Din tălpile-ţi moi până-n zarea înaltă
Cântarea lui zări nevăzute atinge.

Şi lacrima ta am s-o ţin lângă mine,
Să nu îţi inunde pleoapa fierbinte,
Iar ochii tăi negri ţi-aducă aminte
Că lacrima-n ei ne lăsat-a lumină.

Şi mâna-ţi aleasă o iau cu blândeţe,
Din toată credinţa-i sărut pielea fină,
În braţele mele, ca bolta senină,
Cuprinzi mii de stele…şi toate răzleţe.

01.05.2009

Publicat de: Andrei C. | 2 Aprilie, 2009

Cred şi sufăr

Eu cred şi sufăr, deci iubesc…
Când sufăr, inima îmi bate
De parcă-ar vrea să o zdrobesc,
Şi-apoi bucăţi înfiripate
Să se adune toate-n loc
Şi să primească liniştite
Văpăi din inima de foc –
Dureri adânci, desăvârşite…

02.04.2009

Publicat de: Andrei C. | 19 Martie, 2009

Despre naţii

Despre naţii…care naţii..?
Mai există ele azi..?
Au rămas aglomeraţii
Fără gând sau ochiul treaz.

Ne-au venit odinioară
Triburi de „civilizaţi”,
Cum că noi n-avem nici ţară,
Şi nici minte prin Carpaţi.

Au adus o lege nouă,
Drepturi, libertăţi, valori,
Dar să ştiţi, vă spun eu vouă,
Despre drepturile lor…

Drept de tată…drept de mamă…
Vai cât sună de frumos..!
Dar uitaţi-vă: la mamă
Cromozomii îs pe dos.

Drept la vot..? Vai ce surprize,
Ne-o rostiţi atât de des…
Dar din muşti, bondari şi gâze
Mai rămâne de ales..?

…Naţiile nu mor în lupte,
Săbiile nu le ucid,
Chiar şi-n lanţuri ne-ntrerupte
Nu se sting de pătimit…

Dar le dă arginţi – oleacă,
Toleranţă – un păhar,
Ca să vezi cum capul pleacă
Şi încet, încet dispar…

19.03.2009

Publicat de: Andrei C. | 27 Februarie, 2009

Despre fiinţă

Dragostea în noi răsară!
Depăşească orice gratii!
Iar din suflet să dispară
Orice iz de răutate.

Şi în clipe necăjite
Orice suflu să ne fie,
Printre pietrele murite,
Un şuvoi de apă vie.

Şi-ntre coaste răsfirate
Inima să-nvie trupul,
Căpătându-i libertatea
Păsării, ce-şi ştie cuibul.

Şi când fi-va la un capăt
Viaţa noastră trecătoare,
Noi, prin ea fiind în treacăt,
S-o petrecem ca atare…

27.02.2009

Publicat de: Andrei C. | 3 Februarie, 2009

Nebotezata

Zburam prin azurul ceresc,
Tălpile grele, lipite-n pământ,
Simţeam cum de glie mi se dezlipesc,
Şi ochii…şi ochii închişi cum îmi sânt…

Ştiam că alături păşea
Cea mai iubită dintre pământeni,
Ştiam dăruirea şi dragostea mea,
Ştiam…şi tu, ştiai ce însemni..?

02.02.2009

Publicat de: Andrei C. | 31 Ianuarie, 2009

România, fiicei ei

Tu, Moldovă înţeleaptă, încălzeşte-ne-n nămeţi
De pe suflete să crape pânza ceea de îngheţ,
Fraţilor le aminteşte cum e liber să trăieşti
Ca din viţa românească, struguri crească româneşti.

Au trecut de-alungul vremei horzi barbare pe la noi
Şi zădarnic, căci într-una s-au văzut goniţi ‘napoi,
Acum alţi ne cârmă plaiul, legi sălbatice silesc
Şi nu taie, nu sugrumă, dar uităm ce-i românesc.

Tu, Moldovă înţeleaptă, îţi adună bravii fii,
Că le piere Ţara-Mamă – vrea cuprinsă în frăţii,
Ca suflarea lor aprinsă să salveze măreţia
Visului, ce avea un nume, sfântul nume: România..!

31.01.2009

Publicat de: Andrei C. | 29 Ianuarie, 2009

Ne ascundem în păcate

Ne batem joc de-nvăţături,
De vorba ceea dulce-a mamei,
Cu fruntea-i plină de fisuri

Şi din înţelepte – cea mai.

Noi dezgolim alesul gând
La doruri dulci, nesăturate,
Dar părăsind al său veşmânt
Noi ne ascundem în păcate.

Ne smulgem inimi din temei
Şi suflete din rădăcină,
Şi n-auzim prin mângâieri
Nici cum ne plâng, nici cum suspină.

Lăsăm virtuţile-n căderi,
În gropi adânci şi inundate,
Noi le uităm, şi prin uitări
Iar ne ascundem în păcate.

Noi gingaşe porunci urmând,
Ce mângâie şi ne alintă,
Uităm de sufletul înfrânt
Şi de porunca cea mai sfântă.

Uităm, găsindu-ne scuzări,
De dragoste şi cel de-aproape,
Ne-ndepărtăm, şi-n depărtări
Noi ne ascundem în păcate.

29.01.2009

« Newer Posts - Older Posts »

Categorii