La un colţ din viaţa mea

Cătană

r.D.Andrei — Sun, 13 Mar 2011 18:08:00 +0000

Jos, sub zarea înaltă,
Lîngă codrul străbun,
Vin trimişi din armată
În micul nostru cătun.

Trec din poartă în poartă,
Glasul lor strigă greu
Toţi bărbaţi’ laolaltă -
E şi numele meu.

“Ia o haină mai groasă,
de l-ai tăi – rămas bun,
nu vei trece pe-acasă
multă vreme” îmi spun.

Lungă-i calea întoarsă,
De la ei pînă-n prag,
Unde aşteaptă nevasta
Şi copilul meu drag.

Vine-ncet şi mă strînge,
Micul nostru, de gît,
Înţelege şi plînge,
Multe lacrimi mai sînt.

Tristă vine nevasta,
Mă cuprinde, simţind,
Cum în viaţa aceasta
Mai sărut chipul blînd.

Glăsuşoru-i răsună,
Veşnic dor am să-i port,
Eu răspund c-o minciună -
Cum că am să mă-ntorc.

13.03.2011

Inima

r.D.Andrei — Sun, 15 Aug 2010 09:16:03 +0000

Seamănă, Doamne, în pieptul acesta
O inimă plină de dragostea Ta,
Ca frîngerea ei din adînc să rodească -
Măcar uneori să se poată ruga.

Stropeşte o, Doamne, cu roua sfinţită
De dreapta credinţă în numele Tău,
Să-şi vadă păcatele pentru o clipă,
Cu frică, apoi, să le plîngă mereu.

15.08.2010

Cuprinzând…

r.D.Andrei — Wed, 02 Dec 2009 18:58:34 +0000

Într-o linişte-mplinită
Pacea fâlfâind răsună,
Aripile-i dezvelite
Cuprind inimi împreună.

Până zorii să se-aştearnă
Pe fereastra-ntunecoasă,
Ochii tăi se-nchid să doarmă,
Dar lumina îşi o lasă

Din adâncul lor să-mi spună
Un vis senin, ca pe o taină:
Cât de mare este lumea,
Dar mi-ncape într-o palmă!

Naşte-se cu dor cuvântul,
Ia o binecuvântare,
Ca-mpletindu-se cu gândul
Facă-şi până-n cer cărare,

Colo inima să fie,
Slăvi şi mulţumiri să-nalţe
Pentru atâta bucurie
Câtă ţin acum în braţe!

02.12.2009

Eu nu voi uita niciodată

r.D.Andrei — Wed, 14 Oct 2009 17:10:32 +0000

Eu nu voi uita niciodată
Cum ochii, uitându-se-n urmă,
Îşi ard pleoapa udă, o scurmă,
Şi nu îşi doresc să mai vadă.

Eu tremurul lor îl voi ţine
În camera tristelor ceasuri,
Rostirea mai dulcilor glasuri
Să-i fie acolo vecine.

Eu nu voi uita niciodată
De obraz cum în veci se desparte
O lacrimă dusă de moarte,
Amară, şi-atât de curată!

Întinde-voi mâna s-o ţie,
Să nu o strivească pământul,
Ci apa ei vie ca Sfântul
Să-mi spele de-acum veşnicia.

14.10.2009

“Moda lumii”, de sf.Ioan Iacob Românul

r.D.Andrei — Sun, 11 Oct 2009 12:20:11 +0000

Şi aud zicând pe unii:
Lumea face azi progres,
Numai rasele şi fesul
Din năravul lor nu ies!

Rău se mai sminteşte lumea
Dacă eşti cumva pletos
Şi te scarmănă cu vorba
Şi pe faţă, şi pe dos!

Lupu dac-ar fi cu gazdă
N-ar stârni atâta haz
Ca atunci când eşti cu rasă
Şi cu plete pe grumaz!

Azi se dă respect în lume
La acei cu capuri goale
Şi cu burta rotunjită
Iscusiţi în carnavale!

Lumea cea cu modă nouă
Pune vată la urechi
Când aude la Biserici
Numai cântecele vechi!

N-aveţi radiu? zice dânsa
Către pustnicescul fes,
Cum trăiţi aşa, degeaba,
Fără urmă de progres?

Lumea azi înaintează
Cu mijloacele de trai!
Aţi rămas în urmă, taică,
Cugetând numai la Rai!

Străinul

r.D.Andrei — Fri, 02 Oct 2009 16:58:04 +0000

Să ştii, de veni-vei, străine,
Negoţ ticălos căutând:
Un suflet pe-o gură de pâine
Nu vinde al nostru pământ!

De-ai vrea să aduci putrezeală
Dând sensului vieţii un cost,
Să ştii că al nostru-n vânzare
Nu este şi nici nu a fost!

Ce ştie atunci când seduce
Străinul un suflet curat?
Ce ştie de-a neamului cruce,
De chinul pe umeri purtat?!

Să vină cu banii sub coastă
Străinul, de ei putrezit -
Pământul din ţara aceasta
Nu are un preţ mărginit!

02.10.2009

Ochii mei

r.D.Andrei — Sat, 26 Sep 2009 20:44:12 +0000

Ochii mei au încetat să vadă,
Au încetat spre Tine, Doamne, a se uita,
Şi nu mai văd lumină-n lumea-ntunecată,
Căci pe ochii calzi îmi pică pleoapa grea.

Ochii mei se luptă şi se roagă,
Dar îşi pierd puterea-naltă în zădar…
Frânge-mi toată, Doamne, inima de piatră
Că din cioburi multe, naşte-se-va iar.

Ochii mei îngheaţă în plăcere,
Focul lor se stinge, apune fumegând,
Şi visează toate, afară de-nviere,
Dar acelea, Doamne, veşnice nu sînt.

26.09.2009

Legământul

r.D.Andrei — Mon, 03 Aug 2009 06:34:47 +0000

Sudoarea din frunte botează
Cu braţul de munci tremurând,
Dulceaţa, din morţi ce’nviază
Al nostru sfinţit legământ.

Iubire de plai, ne’nţeleasă
De neamuri, oricare ar fi,
Păstrăm şi la stână, şi’n casă,
Şi’n groapa din ultima zi.

Ţărâna aceasta’nveleşte
Durerea cu zâmbetul plin,
Căci ea, ca o mamă hrăneşte,
Iar noi cu iubiri mulţumim.

De dor se sfâşie mormântul,
Se scutură, vrea înapoi,
De este’ngropat în pământul
Ţărânei străine de noi.

Răbdând suferinţa adâncă,
Păzim legământul divin;
Dulceaţa ei nu o va simte
Nici cel mai vârtos din străini.

02.08.2009

Imaginaţia problemei [offtop]

r.D.Andrei — Wed, 15 Jul 2009 15:22:27 +0000

Nu-mi amintesc să fi fost vremuri când în Moldova ar fi existat sonde de petrol sau mine de cărbuni. Partea aceasta a lumii nu a excelat niciodată prin bogăţie, nu e o noutate pentru noi. Totuşi, atât de mult se speculează pe seama faptului că suntem săraci, cum că asta ar fi cea mai mare problemă pentru noi şi trebuie rezolvată în primul rând. Culmea e că vorbim despre sărăcia noastră gesticulând cu o mână, iar în cealaltă ţinând telefonul mobil de ultimă generaţie, pe care-l punem apoi în buzunarul hainei de firmă D&G sau Kenvelo…de săraci ce suntem.

În timp ce noi discutăm despre problemele sărăciei şezând în vreo pizzerie, copilele de 15-16 ani avortează în spitalul de alături, străzile se umplu de homosexuali, la fiece colţ ne aşteaptă înţelepţi să ne prezinte „proiectul” noii lor secte, iar traficul internetului abia respiră din cauza abundenţei transferului materialelor pornografice. Cu toate acestea, noi, stând la masă în pizzerie, pornim laptopul şi-l conectăm la reţeaua wi-fi ca să ne interesăm despre aceea ce deranjează cel mai mult: sărăcia noastră mizerabilă. Nu ne interesează că societatea se înneacă în imoralitate, în materialism şi lăcomie. Însuşi faptul că ignorăm adevăratele probleme cu care ne confruntăm, este o dovadă a degradării noastre morale, pentru că nu ne interesează altceva decât banii; dar la sărăcia materială să renunţi pur şi simplu nu poţi, pe când sărăcia spirituală este o stare care depinde în întregime de noi înşine, deci suntem în putere să ne lepădăm de ea. Atunci când vom avea ochi să vedem bogăţia valorilor pe care le-am pierdut, atunci şi buzunarele noastre goale nu ni se vor părea atât de pustiite…

Mare-i

r.D.Andrei — Fri, 10 Jul 2009 20:23:38 +0000

Când cuprinde-n vorba-i dulce
De copilă, glasul tău,
El aminte îşi aduce
Cât de mare-i Dumnezeu..!

Şi răsari în cale-i, blândă,
Învelită-n curcubeu,
Iară inima lui cântă
Cât de mare-i Dumnezeu!

Minunaţi privesc spre tine,
Ochii negri de flăcău,
Ce clipesc în sensuri line:
Cât de mare-i Dumnezeu..!

“O, atâta frumuseţe
În fiinţă să zideşti!
Nu-s cuvinte să înveţe
Domnul meu, ce mare eşti..!”

10.07.2009