Eu nu voi uita niciodată
Cum ochii, uitându-se-n urmă,
Îşi ard pleoapa udă, o scurmă,
Şi nu îşi doresc să mai vadă.
Eu tremurul lor îl voi ţine
În camera tristelor ceasuri,
Rostirea mai dulcilor glasuri
Să-i fie acolo vecine.
Eu nu voi uita niciodată
De obraz cum în veci se desparte
O lacrimă dusă de moarte,
Amară, şi-atât de curată!
Întinde-voi mâna s-o ţie,
Să nu o strivească pământul,
Ci apa ei vie ca Sfântul
Să-mi spele de-acum veşnicia.
14.10.2009
Asta-i una dintre cele mai frumoase. Spor la scris si Doamne ajuta!
De: Doina pe 5 ianuarie, 2010
la 11:00
Mulţumesc, Doiniţa!:) Dă Doamne
De: dardala pe 5 ianuarie, 2010
la 11:31