Sudoarea din frunte botează
Cu braţul de munci tremurând,
Dulceaţa, din morţi ce’nviază
Al nostru sfinţit legământ.
Iubire de plai, ne’nţeleasă
De neamuri, oricare ar fi,
Păstrăm şi la stână, şi’n casă,
Şi’n groapa din ultima zi.
Ţărâna aceasta’nveleşte
Durerea cu zâmbetul plin,
Căci ea, ca o mamă hrăneşte,
Iar noi cu iubiri mulţumim.
De dor se sfâşie mormântul,
Se scutură, vrea înapoi,
De este’ngropat în pământul
Ţărânei străine de noi.
Răbdând suferinţa adâncă,
Păzim legământul divin;
Dulceaţa ei nu o va simte
Nici cel mai vârtos din străini.
02.08.2009
…Nu vreu să’ţi dau sfaturi,vreau să’ţi fac o propunere:Ce’ar fi dacă ai participa la următorul concurs…http://www.timpul.md/article/2009/09/03/3918…?!Cred că merită poeziile tale să fie “încoronate” cu lauri…;)
De: Elena pe 9 septembrie, 2009
la 8:42
Vai, mulţumesc!
Mi-ar plăcea să particip, mulţumesc!
La concurs mă intrigă anume faptul că-i întitulat în cinstea lui Grigore Vieru
De: dardala pe 10 septembrie, 2009
la 11:44